COLOANELE DE BAZALT DE LA RACOȘUL DE JOS
Acest geosit a fost declarat Monument al Naturii în 1962 (IUCN III) și aparține ariei naturale protejate a Complexului Geologic din Racoșul de Jos. Vulcanismul de aici a avut loc în urmă cu aprox. 1,2 milioane de ani. În acest loc curgerea de Iavă s-a adunat într-o mică depresiune formând un lac de Iavă de cel puțin 10 metri grosime/adâncime.
Odată cu răcirea lavei (de la 1100-1250°C), aceasta a început să se contracte. Frontul de răcire se propagă treptat de la margine spre interiorul lavei ducând la apariția fisurilor ce produc coloanele. În interiorul masei de Iavă separarea coloanelor are loc de-a lungul acestor fisuri. Coloanele se formează perpendicular pe suprafața de răcire a fluxului de Iavă.
Cele mai cunoscute forme de separare/răcire datorate fisurilor de contracție sunt coloanele și formele lenticulare (plăci). Acestea din urmă apar atunci când grosimea lavei este mai mică și totodată lava se află în mișcare în timpul răcirii. Coloanele înalte de bazalt indică o răcire lentă, în stare de repaus (nu există alimentare/ascensiune din adâncime). Pe măsură ce suprafața de răcire se propagă, se formează microfisuri perpendiculare pe fisurile principale, lăsând niște urme de striații pe suprafața coloanelor, a căror grosime depinde de viteza de răcire. Răcirea unor mase mari de Iavă poate dura mai multe luni. Cel mai adesea se formează coloane pentagonale și/sau hexagonale. Rocile de Iavă bazaltică conțin deseori xenoliți ce provin din mantaua superioară a Pământului, care au fost transportați de magma bazaltică de la aproximativ 65-90 km adâncime, de sub Munții Perșani. Exploatarea de piatră a început la sfârșitul anilor 1872. Cartea poștală din galeria de mai jos este făcută la începutul anilor 1900.
Mulțumim că ne-ai vizitat!